numarul 7, septembrie 2003

"Directiva Absolutului" si "Metafizica sacra"

Nae Ionescu nu a fost Un "accident" in cultura interbelica romaneasca si in filosofia Rasaritului ortodox. El a fost exponentul unei scoli de gandire metafizica pe care o datoram unei pleiade de intelectuali care au filosofat romaneste, cu instrumentele ortodoxiei. Acesti ganditori au fost uitati ieri - la ordinul marxistilor, azi - la dispozitia promotorilor politicii "corecte". Diriguitorii culturii romane (de ieri si de astazi) au primit ordin sa vorbeasca de "accidentul Nae Ionescu" si nu de scoala romaneasca de metafizica, infiripata in anii '20 ai secolului trecut. Un neam capabil sa se inalte, prin ganditorii sai, pe culmile cugetarii crestine si sa dea Rasaritului o scoala de metafizica este rodnic in fata lui Dumnezeu, ca si in fata altor popoare ai caror filosofi exersau de veacuri urcusul spre Absolut.

Metafizica lui Nae Ionescu este astazi, in genere, cunoscuta. Stim ca metafizica Profesorului a fecundat spirite ilustre ale Romaniei interbelice. Nu vrem sa repetam sabloanele publicistice prin care intelectualitatea noastra de azi (ascunzindu-si sterilitatea spirituala si cosmopolitismul de tip New Age) se lauda uneori cu “radacinile interbelice” numite Eliade, Cioran, Noica etc. Vom atrage atentia doar ca acesti ginditori ai veacului trecut au atins superficial problematica metafizicii sacre, a metafizicii crestine. Acesti “naisti” au urmat trasee spirituale care au “centrifugat” gindirea ortodoxa, in sensul ca nici unul dintre ei, discipoli ai lui Nae Ionescu, nu au rodit pe taramul metafizicii sacre.

Profesorul a fost un stralucit exponent al unei adevarate scoli de gindire metafizica, nu doar un singuratec care s-a aplecat asupra sacrului cu mijloace filozofice. Aceasta scoala cuprinde numele unor cugetatori de o exceptionala finete spirituala, de o inegalabila forta sufleteasca. De ce i-am uitat? Cind ii vom recupera? Unle le vom gasi locul in istoria culturii romane? Cum le vom valorifica operele, ideile, trairile, cugetarile?

Pe urmele lui Stelian Mateescu...

Sa nominalizam. Altminteri, ne-am putea expune criticilor venite din partea “ideologilor de serviciu”. In ordine alfabetica, maestri scolii de metafizica reprezentata de Nae Ionescu au fost: Vasile Bancila, Ernest Bernea, Nichifor Crainic, Coriolan Ghetie, Petru P. Ionescu, petru Manoliu, Stelian Mateescu, Petre Tutea. Unii au fost gindiristi. Altii, precum Stelian Mateescu, au publicat si in Cuvantul lui Nae Ionescu si in Gandirea lui Crainic.

Metafizica sacra a fost o preocupare comuna acestor cugatatori romani. Pentru metafizica laica a vremii (1920 – 1944), a unei Europe in curs de descrestinare, acei ginditori au fost un fel de paria. Nae Ionescu indraznise ceea ce in lumea Apusului insemna sinucidere garantata pentru un filozof sau pentru un publicist: sa treaca prin filtrul gindirii crestine operele unor corifei ai rationalismului, cum sint Descartes, Spinoza, Kant si toti cei care le-au urmat intru uscaciune spirituala.

Am dat ca exemplu de remacabil metafizician crestin pe Stelian Mateescu fiindca opera sa depaseste “naismul” interbelic si gindirismul. Am descoperit in scrierile sale pagini extraordinare, in care cugetarile metafizice ale lui Nae Ionescu au fost sublimate asa incit ating, dupa parere mea, profunzimea patristica. Teologii si filozofii romani de astazi vor avea curajul sa vorbeasca in Universitate de Stelian Mateescu?

Metafizica laica si metafizica sfintilor

Cind rostim numele lui Nae Ionescu invocam, fara sa le rostim propriu-zis, numele acestor ganditori de forta care au cautat Absolutul cu toata fiinta lor. De la Stelian Mateescu ne-au ramas putine scrieri. Spiritul lui Nae Ionescu il descoperim in cartea lui Mateescu Directiva Absolutului, tiparita in colectia “Studii capitale pentru orientarea in veac” (1933). Este reprodus acolo articolul “Metafizica laica si Metafizica Sfintilor” (publicat in Gandirea, 1930). Parca il regasim pe Ne Ionescu in acest pasaj scris de Mateescu: “Metafizicianul laic cauta sa aiba un sistem cu care sa poata usor domina. Dumnezeu insusi, pentru cei mai multi dintre metaficienii laici, nu-i decat un obiect de cunoastere, chiar cand e afirmat ca existent. De obicei, metafizica laica se multumeste numai in a cauta sa-i dovedeasca existenta. El nu-i decat un principiu. Pentru metafizica sacra adevarul transcendent (si absolut) este cautat pentru ca numai el poate aduce mantuirea. Insul se simte la intersectia a mii de forte contrare care tind sa-l anihileze. Dominatie si mantuire - doi poli ai naturii sufletului, doua puncte de reper extreme. Metafizicianul sfant nu vrea posesia obiectului, ci unificarea”.

Echilibrul spiritual

In cursul de Filosofia religiei tinut la Universitatea Bucuresti in anul universitar1924 – 1925 (curs retiparit dupa 1989), Nae Ionescu a vorbit despre “structura specifica a constiintei religioase”. Un capitol aparte al prelegerii din 28 martie 1925 a fost cel despre “Echilibrul spiritual. Stapanire, traire si mantuire filosofica. Solutia religioasa a mantuirii”. Zabovim asupra acestei prelegeri fiindca am considerat ca Nae Ionescu si Stelian Mateescu pot fi intelesi si de generatiile de astazi (tinerii romani care traiesc, in majoritate, o ortodoxie redusa la ritual si o “credinta” crestina de factura neoprotestanta, a-metafizica, ne-mantuitoare). Credem ca am descoperit una din cugetarile lui Nae Ionescu usor de asimilat in veac: “Problema este de a impaca cosmosul cu omul. Aceste doua elemente, puse fata in fata, care se destrama si se sfarteca unul pe altul trebuiesc puse de acord: existenta cosmosului nu ma impaca sau existenta mea nu se impaca cu cosmosul. Conflictul acesta, pe care ati vazut cum il rezolva filosofia, se rezolva in religie, se rezolva cu ajutorul interventiei divinitatii. Deci, solutia religioasa a problemei salvarii este impacarea personalitatii umane cu existenta, cu ajutorul lui Dumnezeu”.

Ce tanar roman de astazi poate indrazni, intr-o lume a-metafizica, sa afirme ca nu pricepe nimic din aceasta fraza a lui Nae Ionescu?

Orice roman care ar citi aceste randuri, care ar medita o clipa la cugetarea lui Stelian Mateescu si la cursul universitar al lui Nae Ionescu, ar trebui sa-si vina in fire, sa se lamureasca. Metafizica laica nu aduce manturiea sufletului – ne-a demonstrat Stelian Mateescu. Metafizica sacra a lui Nae Ionescu ne invata ca omul se poate impaca, daca vrea, cu cosmosul. Dar cu o conditie: sa ceara ajutorul divinitatii.

Silviu Alupei

P.S. Inainte de a muri, Nae Ionescu lucra la un tratat de logica ortodoxa. Mare mister, mare taina pentru intelectualitatea crestina de astazi acest proiect al Profesorului! Spiritul cautator al ginditorului cestin Nae Ionescu ajunsese la aceste profunzimi ale cugetarii despre logica, despre metafizica.