numarul 7, septembrie 2003

Crima si indumnezeire prin stiinta

Omul este, prin natura sa, o fiinta religioasa. Instinctul religios – sadit de catre Dumnezeu în fiinta umana - îl împinge pe om spre adorare. În mod natural, aceasta adorare Îl are ca obiect pe Dumnezeu. Insa, omul, prin libertatea de care dispune, se poate prosterna în fata oricarei entitati aleasa de el pentru a-i fi dumnezeu. Stiinta poate oferi argumente, mai mult sau mai putin valide cu privire la existenta ori inexistenta lui Dumnezeu. Stiinta este capabila – mai mult decât orice alt demers rational omenesc – sa valideze ceea ce Sfintii Parinti numesc "revelatie naturala", adica sa conduca prin cunoastere experimentala afirmarea existentei lui Dumnezeu.

La fel, însa, demersul stiintific poate fi folosit în fabricarea de argumente în favoarea unor viziuni materialiste de catre cei care contesta existenta lui Dumnezeu.

Fiecare om este liber - si înclinat as spune – sa aleaga pozitia cea mai convenabila pentru el si nu neaparat cea mai valida, dar realitatea libertatii de optiune ramâne.

Un lucru fundamental pe care savantul ateu refuza sa-l accepte este acela ca, anterioara oricarui demers stiintific, în oricare dintre cele doua sensuri, este credinta: o data credinta în existenta lui Dummezeu, o data credinta în non-existenta lui Dumnezeu. Aici demersul stiintific poate fi distorsionat din cauza "efectului de autoîndeplinire a profetiilor": omul de stiinta gaseste doar ceea ce cauta si cauta numai ceea ce vrea el sa gaseasca.

Aici intervine rolul pozitiv al controversei stiintifice de clarificare a conceptelor expuse si de eliminare a erorilor existente. Însa, atunci când una dintre tabere are un numar covârsitor de adepti, putere financiara si de exprimare superioare celeilalte parti, cei multi dobândesc – în mod artificial – pretentia de obiectivitate si realism.

Acest lucru s-a întâmplat si în cazul oamenilor de stiinta care, într-o majoritate impunatoare, împartasesc credinta cu susu-n jos în non-existenta lui Dumnezeu.

Ei se agata cu îndârjire de statutul lor stiintific pentru a-si legitima ateismul religios. La acest nivel apare cel mai nociv fenomen si anume acela ca ateismul pare a fi justificat de catre demersul rational stiintific – de parca acesta ar fi o entitate independenta si nu una tributara persoanei atee care l-a desfasurat. În consecinta, multi oameni îsi însusesc viziunea materialista care emana din mass-media si scoala pentru ca ea este prezentata ca descriind realitatea, dar care de fapt, creaza în mod abuziv o realitate, cea a ateismului. O alta consecinta este aceea ca oamenii de stiinta îsi dizolva profesia lor într-o idolatrie.

Stim ca diavolul a fost alungat din ceruri pentru ca a râvnit ceva mai presus de conditia sa, ceva ce I se cuvenea numai lui Dumnezeu: adorare. Exista aceasta dorinta demonica a omului de a fi el însusi dumnezeu si de a-si fi propriul stapân si creator. Cu siguranta ca atunci când au gustat din fructul interzis au fost cuprinsi de acea voluptate a pacatului, de acea exaltare a contestarii celui superior tie si a afirmarii propriei valori – de aceasta betie a "autoindumnezeirii" vor sa aiba parte si geneticienii nostri. Din dumnezei, protoparintii nostri au devenit ocnasi ai mortii si slujitori ai intunericului. Dumnezeu, insa, Si-a insusit conditia umana, l-a eliberat pe om din lanturile mortii si i-a oferit din nou posibilitatea de-a se indumnezeii prin comuniunea cu El.

Ajuns in acest punct, omul are din nou doua posibilitati: credinta adevarata in Iisus Hristos sau idolatria.

Eu sunt convins ca idolatria stiintifica este cea mai periculoasa, mai ales acum cand geneticienii si-au propus sa cloneze fiinte umane cu orice pret. Acesti cercetatori sunt atei, deci contesta existenta lui Dumnezeu. Le-a mai ramas sa se proclame ei insisi dumnezei prin "crearea" de fiinte umane, satisfacand stravechea dorinta a omului de a se autoindumnezeii.

Eu consider de-a dreptul demonica incercarea de-a clona oameni pentru ca mai apoi sa-i ucizi pentru organe ce urmeaza a fi date altor oameni, chiar daca in scop terapeutic. E adevarat ca nu se doreste ca o astfel de clona de sacrificiu sa atinga un stadiu de dezvoltare prea inaintat pentru a fi ucisa, insa fiinta umana se constituie o data cu fecundarea ovulului de catre spermatozoid. Produsul de conceptie este definit prin informatia genetica pe care o contine si nu prin stadiul sau de dezvoltare. Numim om fiinta care poseda un material genetic corespunzator speciei umane indiferent daca ea are 30 de ani, 3 ani sau 3 zile. In concluzie, clonarea in scop terapeutic este crima, asa cum a ucide un prunc nascut sau nenascut este crima. Iar clonarea oamenilor de dragul diversificarii modalitatilor de procreere este o crima la nivelul constiintei umane prin dezumanizarea pe care o provoaca.

Aceste porniri nesanatoase ale cercetatorilor sunt explicate, in parte, de modul in care concep ei fiinta umana: evolutionisti convinsi, inginerii geneticieni considera ca omul este o interactiune pur intamplatoare si foarte norocoasa a diferitelor substante, interactiune care a dat nastere unor forme organice de existenta care de-a lungul timpului au luat diferite infatisari printre care si cea a omului (toate acestea realizandu-se in baza unui presupus mecanism evolutiv, total necunoscut, ca sa nu spun inexistent). Asadar, evolutionistii geneticieni vad in om o masinarie organica sofisticata pe care, prin mijloacele stiintei actuale o pot proiecta pentru piese de schimb. Alte fructe amare ale pomului otravit al evolutionismului sunt: nazismul, comunismul, liberalismul umanist si rasismul.

Demnitatea omului, a carei masura reala este data de jertfa lui Hristos pe cruce, este redusa la nivelul unei jucarii misterioase, mergandu-se pe acest drum, clonarea ar fi un pas firesc de la procrearea "primitiva" spre un nivel evolutiv  superior, cel de "fabricare" a speciei umane. Cred ca ne putem felicita pentru noul salt evolutiv pe care cei mai adaptati membri ai speciei noastre sunt pe cale sa-l faca!

In final, vreau sa ma refer la doi “corifei” ai stiintei de la noi: primul este Alexandru Mironov, pe care il consideram o persoana capabila si cu bune intentii. Insa, crestini fiind, nu-i putem impartasi bucuria pentru faptul ca, in China comunista, cercetarile in domeniul clonarii sunt la mare pret si ferite de ochii rau-voitori ai Occidentului. De asemenea, nu-i putem impartasi incantarea si satisfactia cu care afirma ca dintr-un trup omenesc se pot produce 30 de litri de petrol. Al doilea este Cristian Roman, redactor-sef al publicatiei Stiinta si tehnica. Dumnealui a spus un lucru pe care il sustin si destui oameni de stiinta, conform ideologiei evolutioniste, dar contrar realitatii: "suntem pulbere de stele [...] si putem face orice".

Iar noi, crestinii, spunem: "suntem creati de catre Dumnezeu si nu putem face nimic...fara ajutorul Sau."

Mihai Zota