2% pentru Asociatia ROST


Publicaţie lunară editată de Asociaţia ROST



 


Cum ne puteţi ajuta | Numărul curent | Abonamente | Redacţia | Lămuriri | Contact | Arhiva

numar - pilot, 2002


Rostul nostru


Centenar Petre Tutea

Viziunea economică a lui Tutea


Pericolul de la Răsărit

Utopia federalizării României

Ultima linie de rezistentă împotriva haosului


Un criminal de război transformat în erou transilvan

Proxenetismul de partid si de stat

Stiri diverse


manifestul Romfest XXI


Traditii si apucături

Dreptul la opinie


Jertfa uitată - dialog cu Pr. Iustin Pârvu

Meditatie la Sfânta Cruce


Holocaustul culturii crestine

Cărti si reviste cu rost


Republica Moldova sau agonia unei constructii statale esuate

Altfel despre Basarabia


Pruncii, artistii si tineretea vesnică

Democratic pre democratie călcând


 
 
 

Pericolul de la Răsărit

 

Scurtă analiză asupra rolului si a tendintelor Rusiei, după declansarea ofensivei mondială contra terorismului

 

Redefinirea rolului mondial al Rusiei, după 11 septembrie 2001, a devenit o certitudine în conditiile schimbării straturilor, obiectivelor si prioritătilor de politică externă. Mesajul privind starea natiunii, prezentat în aprilie de presedintele Putin în fata a peste 1000 de oficiali rusi (deputati, ministri, guvernatori), a confirmat reorientarea Moscovei către un pragmatism al relatiilor inernationale.

Evenimentele neprevăzute ale ultimelor luni  au echivalat cu întărirea vechii optiuni strategice americane: proiectarea centrului mondial de interese în zona Orientului Mijlociu si a Asiei Centrale. Spatiu al resurselor petroliere nelimitate dar si epicentru în generarea terorismului, regiunea a fost pusă sub severă supraveghere americană. Pentru asigurarea stabilitătii au fost deplasate trupe si tehnică de luptă, în timp ce diplomatii Statelor Unite garantau vecinilor privilegii si relatii favorizante.La început s-a intuit timid, apoi tot mai clar, că prezenta americană lovea în interesele Moscovei si ameninta influenta Rusiei într-o zonă aflată traditional sub imixtiunile Kremlinului.

Infiltrarea reprezentantilor Washingtonului într-un spatiu strategic aparte are, pe lângă explicatia oficială - impunerea securitătii, stabilitătii si a respectării drepturile omului -, si alte motivatii: accesul la resursele mondiale de petrol, controlul unor regiuni islamice care proclamă ciclic Jihad-ul antioccidental si interpunerea echilibratoare între doi colosi-China si Rusia - a căror alintă poate zdruncina ierarhiile mondiale de putere.

Cu multi ani în urmă, presedintele Clinton a impulsionat o cooperare regională, Comunitatea Economică a Asiei Centrale fiind entuziast sustinută de Washington. În numele unui transfer de încredere fată de America, fostele republici sovietice ale Asiei Centrale au fost primite în organismele si actiunile Parteneriatului cu NATO. În campania dusă împotriva Afganistanului, diplomatia Statelor Unite a arătat un respect sporit fată de liderii zonei. Islam Karinov, liderul Uzbekistanului a oferit cele mai bune facilităti din regiune:baze aeriene, capacităti militare, rute de transport si loialitate. George Bush a răspuns manifestându-si intentia de a revigora economia Uzbekistanului si oferind acestuia un statut de hegemon local. Congresul a aprobat deja 25 milioane$ pentru alocarea de arme Uzbekistanului si alte 100 milioane $, din totalul de 4 miliarde $, dislocate pentru războiul mondial antiterorist. Extinderea influentei Statelor Unite în zonă a căpătat o nouă dimensiune după ce Eduard Sevarnadze a considerat si el că securitatea Georgiei este mai bine garantată prin prezenta trupelor americane.

Se produce asadar o repliere a Rusiei de pe pozitiile ei central-asiatice ? Acumularea de ostilitate a lumii islamice împotriva Moscovei poate fi acum reconvertită într-un sentiment antiamerican. Timp în care, se pare, Rusia îsi consolidează avanposturile europene si lansează înaintea vecinilor ideea abandonării ambitiilor imperiale si a implicării responsabile într-o competitie economică globală. Tensiunile politice din republica Moldova, înnăbusite de mâna "blândă" a Moscovei, afirmarea unei noi solidarităti a tridentului slav-Belarus, Ucraina, Rusia - si clamarea identitătii Rusiei, demonstrează că liderii de la Kremlin joacă în acest moment pe o miză vestică. Blocarea reformelor politice si economice prin rigiditatea guvernantilor de la Chisinău, Kiev si Minsk indică triumful cercurilor politice sovietofile, corupte si obediente politic înaintea "Marelui Frate".

Spatiul est european de la Baltica la Marea Neagră, apărat la extremităti de trupele din Kalingrad si Transnistria, pare a se pregăti pentru un destin aparte, în orbita Moscovei.

Departe de a-si abandona enclava europeană - Kaliningradul -, Rusia încearcă să o transforme în cap de pod pentru maximizarea penetratiei spre Vest. Pentru locuitorii regiunii militarizate, încercuită pe uscat de Uniunea Europeană într-un viitor foarte apropiat, Rusia cere viză preferentială de trecere liberă spre si dinspre teritoriul patriei mame. Duma regională, ale cărei interese interferează tot mai mult cu cele ale bogatelor state de regiunea Baltică, insistă pentru comert intensificat si derularea de programe economice de amploare cu tări precum Suedia, Polonia si Finlanda.

Departe de a spori autonomia locală, la solicitările frecvente, Rusia întăreste controlul asupra proprietătilor sale europene.

Evenimentele ultimelor luni - în care Moscova se retrage de la Cam Ranh (Vietnam), pierde pozitii detinute de două secole în Asia Centrală, dar intensifică o politică forte din Moldova până la Baltica - sugerează o translare a centrului de interese rusesti către Europa de Est în conditiile în care N.A.T.O. asaltează, teritorial, fostele spatii ale sferei de influentă sovietică. Ca o confirmare a acestei decizii, presedintele Putin a reiterat în "Mesajul anual privind starea natiunii" că Europa este partenerul cheie al Rusiei în timp ce dialogul cu S.U.A. serveste doar la mentinerea stabilitătii globale.

Aparent, Rusia constientizează catastrofala situatie economică - 1,5% din PNB-ul mondial fată de 21% Statele Unite - si realizează o sensibilă repliere politică duplată de preeminenta obiectivelor economice. În acest ton, presedintele Putin trasa noile orientări generale ale Rusiei: "Nimeni nu plănuieste să fie inamicul nostru în lumea contemporană...Dar nimeni nu ne va ajuta în mod special. Trebuie să luptăm pentru o pozitie aparte sub marele soare economic."

Pentru spatiul românesc o astfel de politică nu este deloc linistitoare, iar explozia de rusofobie din Basarabia arată duritatea jocului politic pe care sunt dispusi să-l regizeze liderii de la Kremlin si Chisinău. Prezenta unui cui rusesc în coasta României, în conditii de permanentizare, ne poate duce cu gândul la diverse sicane ce pot apărea în relatiile externe ale Bucurestiului. Exemplul Dumei de Stat, care ciclic acuză România de încălcarea drepturilor suverane ale Basarabiei si preluarea acestui model de gândire de către  oficialii Consiliului Europei, restrânge posibilitătile de manifestare ale tării noastre. În plus, santajul rusesc cu ajutorul gazului metan, aplicat în această iarnă românilor si bulgarilor, certifică faptul că Moscova nu a învătat si nici nu vrea să învete încă un cod european al bunelor maniere.

Traditia imixtiunilor balcanice ale Rusiei va fi însă domolită după ce la Praga - se stie acum -  România va primi statul de membru N.A.T.O. Fată de perioadele istorice anterioare, rusii nu păstrează decât apetitul imperial, dar nu si resursele de a-i da curs. Dacă economia va fi în derivă pentru cel putin un deceniu, chiar si populatia colosului slav scade cu 750.000 pe an,Vladimir Putin admitând că peste 25 ani vor fi cu 22 milioane de rusi mai putin. Infiltrarea americană în Asia si replierea fortată (sau strategică) a Rusiei spre Europa a redeschis vechea dilemă:cui apratine Rusia, Vestului sau Estului? Dezbaterea asupra identitătii nationale rusesti, cu inflexiuni deopotrivă europene si asiatice, are o solutie în stilul megalomaniei liderilor de la Kremlin. Deoarece rusii cheltuiesc mare parte din timp si energie reasigurând lumea de importanta si măretia tării lor, rezolvarea problemei identitătii si anvergurii noului destin rus nu poate avea decât dimensiuni globale. Strategia oficială de politică externă, anuntată în iunie 2000, se referea la Federatia Rusă ca la "o mare putere...unul din cele mai influente centre ale lumii contemporane...cu mare responsabilitate în a mentine securitatea, atât în plan global si regional". Asadar Rusia apartine lumii întregi, iar interesele ei sunt diseminate spre toate continentele. Însă, cel putin pe termen scurt, Europa este tinta predilectă a Rusiei.

 

Radu  Dumitrescu