numarul 1, martie 2003

O vizitã istoricã. Voronin la Casa Albã

Fãrã îndoialã cã vizita presedintelui unei minuscule tãri din Est în capitala superputerii mondiale – am numit SUA –  e un eveniment deosebit, având în vedere atât disproportia politico-strategicã dintre pãrti cât si contextul international tensionat (si într-o continuã metamorfozã) de dupã 11 septembrie 2001. Vizita delegatiei Moldovei a fost suficient de complexã dacã tinem cont de întâlnirile presedintilor Bush si Voronin, de contactele avute de oficialii moldoveni cu reprezentanti politici (senatori, congressmeni, guvernatori de state), militari (Washing si Fort Bragg) si economici (oameni de afaceri). De la ideea deschiderii unui centru comercial al Moldovei în Carolina de Nord si pânã la ipoteza cooperãrii cu trupe N.A.T.O. pe linia Nistrului, se pare cã Republica Moldova a realizat un salt impresionant, de la anonimat la teritoriu special, în ochii administratiei americane.

 Deplasarea la Washington pare sã   fi luat oarecum prin surprizã autoritãtile moldovene, care, actionând amatorist, i-au fãcut o vizitã publicã si presedintelui Rusiei, Vladimir Putin. Aceastã actiune fãrã o acoperire potrivitã, a demonstrat din nou existenta unor raporturi de subordonare pe relatia Moscova - Chisinãu, dar si impertinenta oficialilor moldoveni, care puteau sã înteleagã cã prin acest gest vor aduce un afront americanilor. În plus, se pare cã delegatia Moldovei ar fi primit în componentã doi supraveghetori moscoviti, deghizati în basarabeni, care sã-i ofere o consiliere potrivitã lui Voronin în momente delicate. Este într-un fel de neînteles cum, într-o situatie specialã ca aceasta, moldovenii si rusii nu au reusit sã-si camufleze total coordonarea. Faptul poate însemna cã rusii i-au atentionat deliberat pe americani cã Moldova se aflã în sfera de influentã a Moscovei.

Detaliile oficiale ale vizitei delegatiei Moldovei în SUA par sã indice o relatie nouã, în conditiile în care Chisinãul acceptã ideea implicãrii Statelor Unite în medierea conflictului  transnistrean (subminând astfel interese rusesti la Nistru), iar americanii promit sprijin pentru rezolvarea problemelor financiare ale micutei republici din Est (deblocarea relatiilor cu F.M.I. si Banca Mondialã).Timpul va arãta însã încãrcãtura de sinceritate a discursului delegatiei Moldovei, prin transpunerea în practicã a dialogului moldo-american, sau din contrã, prin blocarea lui, uzitând de tertipuri judiciare si administrative.

Aparitia unui posibil compromis moldo-american a alertat presa rusã, care a simtit o „încãlcare” a „imperiului” de cãtre rivalul transatlantic. Vrennia novostei scria despre pierderea pozitiilor Rusiei la Nistru în conditiile în care Moldova, atrasã de banii si favorurile Statelor Unite, ar putea trãda pe „fratele mai mare”. Nezavissimaia Gazeta aborda ideea amânãrii integrãrii Moldovei în comunitatea euro-asiaticã, la cârma cãreia este Rusia, la cererea americanilor. Cu toate alarmãrile ziarelor rusesti, timpurile unei independente absolute a Chisinãului fatã de Moscova sunt încã departe. Moldova depinde încã de ajutorul economic rusesc, iar partidul de guvernãmânt are un destin legat ideologic de Est si nu de Vest. O reorientare a Moldovei cãtre Occident ar avea drept efecte imediate prãbusirea puterii comuniste si o profundã crizã economicã, efecte care nu permit actualei conduceri sã riste destinul pseudo-elitei politice basarabene.

Dacã americanii s-au oferit sã usureze situatia financiarã a Republicii sã caute o solutie pentru plata datoriei externe (1,3 miliarde de dolari), probabil au cerut si ceva în schimb. Chestiunile punctuale s-ar referi la rezolvarea situatiei din Transnistria si retragerea rusã si pãstrarea organizatiei GUUAM (Georgia, Ucraina, Uzbekistan, Moldova) care incomodeazã planurile integrationiste rusesti. Chestiunile generale ar trebui sã tinã cont de apropiata transferare a granitei N.A.T.O. pe Prut, de ofensiva mondialã pentru democratizare si de închiderea spatiilor ex-sovietice pentru teroristi, traficanti de droguri si arme. Intrarea României în N.A.T.O. ar trebui sã însemne securitate în zona Prut - Nistru, adicã stingerea focarelor de conflict si o politicã mai prudentã si mai amicalã din partea celor douã state românesti, fãrã provocãri si incitãri inutile. Aceastã securitate pruto-nistreanã obligã Moldova la calm si responsabilitate în relatiile cu România, dar nu dã automat undã verde Bucurestiului pentru energizarea politicilor pro-românesti în Basarabia. Probabil americanii vor dori sã vadã si din partea României abtineri de la implicarea în treburile interne ale vecinului.

Obtinerea unei zone securizate între Prut si Nistru ar implica si actiuni mai hotãrâte ale guvernului Moldovei în stoparea traficului de arme si droguri (de proportii mai mari în Transnistria) si în monitorizarea persoanelor considerate periculoase (sau organizatii, retele etc.) de cãtre guvernul american.

Nu în ultimul rând, presedintele Bush, acuzat acasã cã sacrificã ideile democratice pe altarul rãzboiului antiterorist, probabil a presat pentru o mai mare democratizare a Republicii Moldova. În a doua jumãtate a anului 2002, Bush a hotãrât sã transforme relatiile amicale cu despotii euro - asiatici (Pervez Musharaf - Pakistan, Islam Karimov - Uzbekistan, Mahatir Mohamad - Malaezia) în oportunitãti pentru o ofensivã a democratiei. Ideea exportului democratiei în lumea musulmanã, si în republicile ex-sovietice, face parte din strategia americanã de construire a unei lumi mai sigure prin armonizare ideologicã si de sistem politic, iar Moldova nu putea trece neatentionatã la acest capitol.

Invitatia adresatã presedintelui Voronin se constituie si într-un semnal pentru Rusia, demonstrând vointa americanã de implicare în zonã si de schimbare a unora dintre stãrile de lucruri întâlnite la nivelul anului 2002. Invitatia e un semnal destul de puternic, astfel încât Rusia sã-l perceapã ca atare. Fiind însã doar o periferie a sferei americane, Moldova poate fi însã abandonatã dacã se produce o reordonare a prioritãtilor la Casa Albã. O simplã vizitã nu echivaleazã cu o prezentã americanã masivã. Putem spune doar cã s-a conturat o ipotezã a unui condominium ruso-american în spatiul Pruto – Nistrian, dar este valabilã si varianta unor interese minime, conjuncturale, din partea americanilor, care sã nu afecteze decisiv structura pro-ruseascã a societãtii moldovene.

Pe linia adâncirii democratiei, America îsi atentioneazã partenerii sã nu copie mãsurile luate de administratia Bush în ceea ce priveste limitarea libertãtilor interne. America face acest lucru deoarece teroristii pot specula libertãtile interne mari, în timp ce despotii euro-asiatici au tendinta sã-si justifice regimurile semi-tiranice printr-un paralelism cu ceea ce se întâmplã în SUA.

Ferm convins cã Washington-ul lanseazã o modã generalã, Voronin a promovat un proiect de lege „cu privire la contracararea activitãtii extremiste” (care, printre altele, prevede pedepse penale pentru conducãtorii de ziare,ONG-uri si organizatii religioase). Atentia sporitã a americanilor fatã de dezvoltarea democratiei la Marea Neagrã si în Golful Persic, a condus probabil la anume sesizãri cãtre intentiile autoritare ale presedintelui Voronin.

Pe termen scurt, putem spune cã vizita lui Voronin în SUA s-a constituit într-un succes de imagine. Desi s-a discutat despre reforme economice, despre Transnistria, oportunitãti comerciale sau deschideri politice, cotidianul oficial al Puterii, Moldova Suveranã, insista pe o falsã simbolisticã: Statele Unite  nu ar sustine un asemenea regim. Pentru o populatie din Basarabia, fãrã un anume grad de culturã civicã, o asemenea afirmatie poate pãrea adevãratã, iar posibilele urmãri pe termen scurt ale întâlnirii Bush - Voronin nu vor face decât sã accentueze acest lucru.

Privitã însã la nivel macro, noua relatie moldo-americanã este una instabilã deoarece în joc sunt prinsi mai multi actori secundari (români, rusi, transnistreni,ucraineni), iar sinceritatea lor în a aborda relatii corecte lasã mult de dorit. Fiind la periferia lumii democratice doar la distantã rezonabilã de Rusia, resursele ce trebuie alocate de cele douã pãrti sunt profund inegale, cu un dezechilibru favorabil Moscovei dacã tinem cont si de minoritatea rusã din Republica Moldova. Vointa de moment a americanilor se poate subscrie unui capriciu sau unei politici care nu va fi urmatã de alti presedinti, în timp ce pentru Rusia, Basarabia e ca un teritoriu care îi defineste decisiv orgoliul de mare putere.

Previziuni pentru evaluarea clarã a noii situatii din spatiul pruto-nistrean nu pot fi fãcute pe termen lung, din lipsã de elemente decisive. Situatia poate încã evolua în orice mod. În aceste conditii, România ar trebui sã manifeste prudentã si sã nu încerce sã profite de o ocazie care nu s-a cristalizat încã.

Radu Dumitrescu