numarul 1, martie 2003

"Botezul" de la Copuzu, o reminiscenta a botezului dacilor de catre Apostolul Andrei

Intr-o bucla a raului Ialomita, undeva intre Slobozia si Urziceni, se intinde satul Copuzu, cu cele aproape o suta de case ale lui. La numai un kilometru de aceasta asezare, se afla Piscul Crasani, locul unde a fost ridicata vestita Hellis, cetatea dacica a Soarelui, resedinta lui Dromichete, un centru de mare iradiere spirituala, vestit in intreaga Antichitate. In aceasta localitate, in 1912, a locuit arheologul Vasile Parvan. In monumentala sa lucrare "Getica", acesta vorbeste pe larg despre vestita cetate a regelui dac de la Piscul Crasanilor, dava distrusa de barbari cu un veac inainte de Hristos. In timpul navalirii barbare, populatia geto-daca din cetate nu a disparut, ci s-a retras la poalele Piscului, intr-o regiune protejata de tufisuri si paduri dese. Locuitorii satului spun si astazi ca aici ar fi venit Sfantul Apostol Andrei.

In stradania lui de a-i aduce pe locuitorii acestei cetatii la Hristos, aici, in hagiul din lunca Ialomitei, apostolul i-a botezat pe dacii coborati din Cetatea Soarelui, spune traditia. Preotul locului, Nae Ion, a studiat aceasta legenda ani la rand, concretizandu-si stradania in lucrarea de licenta, care a avut aceasta tema.

Din ceremonialul simplu al botezului practicat de apostol, o reminiscenta se incapataneaza sa infrunte mileniile. "Crestinindu-i pe daci, se confesa preotul Nae Ion ziaristului Bogdan Lupescu, Sfantul Andrei a legat botezul de cel mai insemnat evenimet posibil -Invierea- pe care a vazut-o cu ochii lui, fiind contemporan cu Hristos, si l-a savarsit cu apa, la varsta matura, asa cum ii boteza pretutindeni pe vechii catehumeni, adica pe paganii chemati la credinta", spune acesta.

Iata in ce consta aceasta reminiscenta. La Copuzu, aici si numai aici, la miezul noptii de Inviere, oamenii bolnavi incearca sa se tamaduiasca in urma unui ritual de schimbare a numelui, savarsit intr-un loc din cimitirul bisericii, in dreptul altarului bisericii. In Saptamana Mare a Postului, bolnavii aduc la biserica o oala noua, neaparat din lut, cu apa neinceputa, ce se pastreaza sub masa altarului, pana in noaptea de sambata. Apoi, cei care vor sa se insanatoseasca, isi cauta un "nas" printre copuzeni, obligatoriu ortodox si de acelasi sex. La miezul noptii Invierii, cand preotul spune "Veniti de luati lumina !", in locul tainic din afara bisericii, nasul il dezbraca pe "fin" de toate hainele, il uda cu apa neinceputa, il imbraca intr-o "crasma"alba (o panza alba, pe care neofitii din primele veacuri crestine erau obligati sa o poarte opt zile, de la botez, ca simbol al curatiei), inchipuind renasterea si curatia, dupa care, "finul" este imbracat in haine noi, cumparate tot de el, iar nasul ii rosteste numele cel nou, neaparat de sfant. Semnificatia acestui obicei este urmatoarea: prin noul "botez" si prin schimbarea numelui, se pacaleste boala, ea cautandu-l pe omul cu numele vechi, lasandu-l in pace pe cel nou botezat. "Nasul" nu rosteste nici o formula, nu boteaza in numele Sfintei Treimi si nici nu anuleaza botezul primit dupa nastere. "Aceasta practica e o reminiscenta a vechilor catehumeni din biserica primelor veacuri crestine, care primeau botezul doar la sarbatori mari ale crestinatatii", spune preotul Nae.

Tulburatorul obicei de la Copuzu aminteste de un altul, mai vechi, pomenit in unele datini legate de lup.

Pentru a fi protejat in mod magic, copilului bolnav sau amenintat cu moartea, i se schimba numele cu al unui animal- de regula lup, dar si urs - curat, adica sanatos, "posesor al tuturor virtutiilor de curaj si putere", dupa cum spune O. Buhaciu.

Pentru apararea copilului dupa nastere, se celebreaza un fel de botez de sorginte arhaica: trei feciori, numiti strigatori, incinsi cu braie rosii ­­- culoarea ce anuleaza deochiul - iar la palarie cu o unghie de lup sunt in fata casei in care s-a nascut copilul in suferinta. Unul dintre ei trage cu unghia de lup un cerc in jurul casei, de la est la vest. Al doilea face un cerc in interiorul primului, iar cel de al treilea trage un cerc mic in fata casei. Copilul este scos afara, dat flacailor care ii dau numele, dupa care il joaca in brate, consacrandu-l in interiorul cercurilor. Unghia de lup reprezinta o sursa a puterii si vitalitatii, iar cercurile trase cu unghia de lup functioneaza deopotriva ca bariere in calea puterilor raului si ca instanta purificatoare. Copilul trecut prin ele este confirmat in planul existentei umane, iar lupul, reprezentat numai si metaforic, prin unghia sa, indeplineste rolul unui animal protector si initiator in acelasi timp, care vegheaza trecerea pruncului "peste pragul ce separa nonexistenta de existenta", cum apreciaza Mihai Coman.

Virtutiile de curaj si putere ale lupului protector sunt atribute care, in crestinism, il caracterizeaza, dupa cum am aratat, pe Sfantul Andrei. Apostolul care a ajuns si in acest capat de lume, unde, "Capistele prefacandu-le in biserici lui Dumnezeu, prea cinstite Andreie, ai sfintit in ele pe fiii Botezului pe care darul i-a inoit prin apa si prin Duh".

Dumitru Manolache*

*Comunicare sustinuta la Simpozionul national „Sfantul Andrei – Apostolul romanilor", organizat la Sf. Manastire Brancoveanu, in perioada 23 – 28 septembrie 2002