|
||||||||||||||||||||||||||
|
numarul 3, mai 2003 |
||||||||||||||||||||||||||
|
Haiducie pe dos
Codrii sint sterpi de galopul si de chiuiturile haiducesti de alta data. Padurile Romaniei se mai infioara doar de muscaturile lacome ale drujbelor in trupurile arborilor. Incordarea zimtata a drujbelor este zvonul de izbinda al haiducilor pe dos. Intr-o vreme - care ne mai mingiie doar cu aripa nostalgiei - haiducia era o forma de libertate demna, care fierbea de dorul dreptatii. Astazi, "haiducia" este apanajul nomenklaturii comunisto-securiste convertite, in aparenta, la democratie si capitalism. Haiducia perversa este blazonul celor care si-au luat libertatea de a ne fringe libertatea, cu onoarea si justitia ei cu tot. Daca haiducii de odinioara, cu piepturile razbind prin camasa taraneasca, ii jefuiau pe avuti pentru a mai echilibra balanta sociala, "haiducii" politici de azi, indesati in costume Armani, ne tilharesc la drumul mare pentru a-si spori bogatia nemasurata. Cel mai tare loviti de "haiducia" de partid si de stat sint taranii - nobili legitimi ai acestui pamint. Smulsi din rosturile lor firesti de furtuna bolsevica, taranii romani sint spoliati de catre odraslele ciinoase ale flagelului insingerat. Provocat sa-si ucida aproapele pentru un petec de pamint - care oricum nu-l poate hrani -, taranul roman post-decembrist este oprit la rascruce, doborit cu ghioaga birurilor, buzunarit cu mina lunga a preturilor, dezbracat si lasat prada corbilor. "Haiducii" politici ( fie ei "politiciani" sau doar clienti ai partidului de guvernamint) nu se multumesc insa numai cu atacuri in marginea colbuita a satelor. Au navalit in orase si sfisie destine la lumina zilei. Indeobste in haita, barbarii se ridica pe munti de aur minuind legea ca pe junghier, santajul precum pistolul si coruptia ca pe o flinta cu mii de focuri. Din cind in cind, de ochii lumii civilizate, unii dintre ei imbraca uniforma vardistilor si joaca parodia luptei anticoruptie. Si-abia atunci pare ca rabdarea proverbiala a romanului se va surpa, spre a lasa loc revoltei necrutatoare. "Unde-s pistoalele, unde-s pumnalele?..." Dar focul se retrage din nou sub cenusa nepasarii. Puterea ne-a dat recent un exemplu de "haiducie": a luat din banii cuveniti proaspetelor mame mai instarite, dar nu i-a dat celor sarace, ci i-a dirijat spre sacul peticit al bugetului. Exista o multime de metode prin care de acolo sa ajunga sa ingroase averile potentatilor zilei. Faptul este criminal, fara indoiala, caci va afecta grav si pe termen lung demografia in Romania. Vasile Dancu, ministrul Informatiilor Publice, anticipeaza corect: "Ineficienta luptei anticoruptie va duce la absenteism in alegeri, la demobilizarea societatii civile si la plecarea oamenilor de valoare din politica". Seful propagandei pesediste nu gaseste insa nici un vinovat pentru asta. Sau poate tocmai asta e scopul: dezarmarea, inducerea abandonului, a lehamitei. Dancu replica, spiritual nevoie mare: "Nu se poate face haiducie anticoruptie". Dar cum se poate lupta contra coruptiei? Pai, dupa toate regulile unui turnir cavaleresc, fara mijloace nepermise si intotdeauna sub un arbitraj serios. Cel putin asta vrea sa spuna Puterea cu noul pachet de legi anticoruptie pe care l-a trecut prin Parlament cum vijiie rapidul prin gara Mizil. Legile cu pricina nu-i prea impiedica pe haiducii coruptiei sa-si faca de cap. In schimb, folosesc Puterii pentru a mima convingator vointa de a reteza tentaculele mafiei. Si-atunci intreb: cum prevenim dezastrul? Doar haiducii autentici sa poata curma jaful generalizat si siluirea colectiva a drepturilor noastre? Sintem impinsi spre renasterea legendei. Claudiu Tarziu |
||||||||||||||||||||||||||