numarul 3, mai 2003

Pe urmele romanilor din Balcani (2)

Pe linga numeroasele natii care traiesc in Peninsula Balcanica, de la greci, bulgari, sirbi, croati, turci si albanezi, in orase, orasele, tirguri si comune, sate si catune, se intilnesc si macedoromanii, aromanii sau armanii.

In Macedonia, Bulgaria, Albania ori Grecia popoarele valahice ale macedoromanilor sunt impartite in mai multe ramuri:

GRAMOSTENII, popor de pastori, mestesugari, buni comercianti si conducatori de caravane in toata Peninsula Balcanica, asigurau transporturile civile si militare atit in timpul lui Alexandru cel Mare cit si a Imperiului Roman si a celui Bizantin. Satele, comunele si orasele lor erau stabile, bine consolidate, toate casele fiind zidite din piatra. Amintim orasele: Niausta, Servia, Hrupistea, Nijopole, Negovan, Sealistea, etc.; comunele Gramosta, Nicolita, Comanic, Vlaha, Fetita, Marcoveni etc., sub conducerea unor celnici pastratori cu sfintenie a legilor strabune.

FARSEROTII, sau frasarotii, din muntii, vaile si cimpiile Tesaliei, Pindului si Epirului, erau considerati "sarea Macedoniei", fiind ageri, vioi, destepti, cu sentimente religioase, pastratori ai unor traditii ancestrale. Erau cei mai buni pastori si mestesugari in prelucrarea produselor legate de oierit: prelucrare laptelui, prelucrarea linii, a pieilor etc. Folosind transhumanta, in oierit, din antichitate, strainii i-au catalogat "migratori", ei in realitate fiind de mii de ani sedentari in tirgurile, satele si comunele lor ca: Furca, Ternova, Plasa, Magarova, Gheorcea, Veria, Sehia etc. Iarna paraseau muntii si se raspindeau pe campiile Tesaliei, Epirului si Albaniei si pe coastele Adriaticei.

ARNAUCHENII, arnauti sau albanovlahi, numiti de greci, arvanto vlahi, traiau pe o suprafata foarte mare in Albania. Ei erau agricultori, crescatori de vite, mestesugari, buni comercianti si industriasi, meseriasi, mesteri lucratori de filigrane de argint si aurarie, fabricanti de arme etc. Pe coastele Adriaticii arnautii se gaseau in numar mare, impreuna cu albanezi, in orasele si porturile: Scutari, Pristena, Alessia, Duratiu, Tirana, Kavaia, Valana, Berat etc.

VASCOPOLENII (Moscopolenii) numiti asa dupa numele marelui si puternicului centru economic si cultural Moscopole (Albania), reprezinta stratul cult al poporului macedoroman. Este ramura care a trait si traieste in toata Peninsula Balcanica si in diaspora. In Voscopole, Scorpia, Karita, Gopes, Molovistea, Monastir, Crusova, Terova, Magarova, Velasa, Ohrida, voscopolenii erau buni comercianti, vestiti arhitecti, industriasi de talent, buni profesori, oameni luminati, cu virtuti alese ca intregul popor macedoroman.

OLIMPIANII macedoromanii care traiau pe plaiurile muntilor Olimp si vecinatatea lor. Orasul cel mai important este Salonic. Alte orase importante: Vlaho-Livadan (Livadia), Fieri, Veria, Pretari, Ciuricani, etc. Ocupatii: comertul, industria casnica, tesatoria, pastoria, lemnaria, paduritul, carbunari, extragerea sarii.

EPIRATII, macedoromanii din Epir si din muntii Pindului, traiau in tinuturile lor istorice, in orase, tirguri, comune si sate ca: Ianina, Metzova, Crania, Seracu, Margariti, Perga, Floru, Cernesti, Samarina, Vavusa (Baleasa) , Cuci, Rizu, Perivoli si multe altele. Erau intreprinzatori la toate, in industrie, in prelucrarea produselor apartinind pastoritului, etc.

Acestea sunt ramurile mari ale poporului macedoarman. Alte ramuri sint in muntii Rhodapi, macedoromanii rhodopeni, cei din Tracia, din sud-vestul Bulgariei, cei dintre Priserena, Pristina, Novibazar si Peci etc.

In jurul orasului Ninta, in regiunea Meglen din nordul Greciei, pe cursul mijlociu al Vardarului, traiesc megleno-romanii, numiti si vlasi. Dintre localitati mentionam: Cupa, Liumnita, Birislav, Lundzini, Griva, Tarnacea etc. In opt sate din Peninsula Istria (Croatia) locuiesc un numar redus de istroromani, vorbitori care-si mai spun si vlasi sau rumani.

Daca aria de cuprindere geografica a scoboritorilor neamurilor traco-getice si mai apoi daco-romane de la nord de Dunare, iar mai tarziu in intreaga Peninsula Balcanica, este destul de bine definita, nu acelasi lucru se poate spune despre numarul romanilor sud-dunareni.

Pe parcursul secolelor al XIX-lea si XX, asupra popoarelor din estul si sud-estul Europei, erau atintite tentaculele expansioniste ale unor imperii, in umbra carora actionau forte subterane, obscure care urmareau asuprirea si exploatarea popoarelor bastinase si impiedicarea lor in lupta pentru afirmarea nationala.

Pentru a putea justifica pretentiile teritoriale si etnice, fortele malefice actionau direct, violent ca si cum ar fi fost un drept legal desnationalizarea unor popoare autohtone pe teritoriile lor. Autohtonii au fost transformati in migratori, iar populatiile migratoare automat au devenit bastinase.

Fie ca-si spun romani, vlahi, timoceni, macedo-romani, istroromani, acestia nu au contestat si nu contesta dreptul oricarui popor din regiunea Balcanilor, de a-si vorbi graiul propriu. Din pacate, multora dintre ei le este incalcat dreptul elementar si sacru de-a vorbi in limba neamului lor stramosesc. Romanilor li s-au grecizat, sirbizat , bulgarizat, albanizat numele.

In localitatile in care traiesc fie exclusiv, fie alaturi de alte neamuri au functionat scoli romanesti, invatamint elementar cit si secundar. Au functionat aici, de asemenea biserici romanesti, in care slujba religioasa se facea in limba romana si in grai aroman.

In prezent, in unele state din Balcani se duce o politica continua de deznationalizare a romanilor, prin desfiintarea scolilor cu limba de predare romana, slujbele in biserici nu se mai oficiaza in limba stramoseasca, romanii n-au dreptul de exprimare in limba materna.

Ca urmare a unei politici de asimilare fortata, in momentul de fata nu putem sti precis citi romani mai traiesc in tarile din Balcani.

Cu toate ca sunt tari mici, pentru guvernantii din statele sud-dunarene, este cu neputinta sa ascunda multimea de romani care vietuiesc in aceste tari.

Dupa prabusirea sistemului comunist totalitar din Europa de Rasarit a inceput sa rasara soarele si pentru numeroasa diaspora romaneasca, imprastiata pe acest teritoriu de la sud de Dunare. Au inceput sa apara una dupa alta societati si asociatii romanesti ("Miscarea Valachilor si Romanilor din Iugoslavia", "Comunitatea Romaanilor din Iugoslavia", "Asociatia Valahilor din Bulgaria", "Liga armanilor din Macedonia"), care militeaza pentru dobandirea anumitor drepturi si libertati pentru toti romanii din tarile lor, recunoasterea identitatii lor nationale in fiecare tara, sa aiba legaturi cu romanii din Romania si cu toti romanii din diaspora.

Romania, prin politicienii ei, prin oamenii de cultura, prin oamenii de stiinta, prin toti carturarii si nu in ultimul rind, prin toti cei care simt romaneste, trebuie sa-si intensifice toate eforturile, folosind multiple mijloace, de a sprijini si de a intra in contacte cit mai diferite cu milioanele de fii, care, din diverse motive, sint in afara hotarelor tarii-mama. Cum romanii din diaspora nu trebuie sa uite ca, mai intii sint romani.

Dragos Curescu