numarul 3, mai 2003

O ipoteza tulburatoare

Elinii din Pont il cheama pe Apostolul Andrei in Scythia Minor

De la Herodot pana la Iulian Apostatul, antichitatea este unanima in a recunoaste getilor o adanca religiozitate, care le patrunsese si le determinase viata in toate imprejurarile. Daca ne referim numai la clasa preoteasca a dacilor, putem vorbi de ea ca de un adevarat ordin calugaresc: ei traiau fara femei, se abtineau de la orice hrana vie, mancand numai miere, lapte si branza. “Poporul ii numea precuviosi si calatori prin nori, ii tineau in mare cinste pentru viata lor sfanta si nimeni nu se atingea de dansii. Numele lor era, la getii din dreapta Dunarii, acela de ktistai, la cei din stanga Dunarii, ca si la daci, acela de polistai, ambele expresiuni corespunzand aceleiasi idei: ktistai= fondator, polistis=fondator de oras (Poseidonios, la Strabo)”. La randul sau, Flavius Josephus ii asemana pe acesti preoti cu secta esenienilor din Palestina.

“Faptul ca oameni ca Poseidonios si Flavius Josephus ii citau pe calugarii geti ca pilde general cunoscute, spre a putea explica alte organizatiuni mai putin cunoscute, ne dovedeste vechimea si seriozitatea acestei instituti social-religioase getice”, sublinia Vasile Parvan, in Getica.

Coordonatele care definesc caracterul profund religios al populatiei de la Istru au fost cunoscute, credem noi, si de Sfantul Apostol Andrei, inca de pe vremea cand se afla la Ierusalim, inainte de plecarea in marea misiune de evanghelizare a tinuturilor din jurul Pontului Euxin. Acestea ii fusesera comunicate, spunem noi, de chiar locuitorii din Pont. Iar dovada ne-o ofera chiar Biblia.

“Cei ce locuiesc in Pont”

La momentul Cincizecimii, prezentat de “Faptele Apostolilor”, cand asupra apostolilor se pogoara Sfantul Duh, printre martorii prezenti la acest tulburator eveniment sunt enumerati si “cei ce locuiesc…in Pont”. Probabil pelerini sau negustori sositi cu treburi la Ierusalim, tocmai din indepartata Scythie, provincia Imperiului roman de la Pontul Euxin.

Daca coroboram aceasta informatie cu cea pe care o gasim relatata in “Evanghelia dupa Ioan”(12,20-23)- “Erau niste elini din cei ce se suisera sa se inchine la sarbatoare(este vorba de sarbatoarea Pastelui evreilor din anul in care a fost crucificat Iisus-n.n). Deci acestia au venit la Filip, cel ce era din Betsaida Galileei, si l-au rugat zicand: Doamne, voim sa vedem pe Iisus. Filip a venit si i-a spus lui Andrei, si Andrei si Filip au venit si I-au spus lui Iisus. Iar Iisus le-a raspuns zicand: A venit ceasul sa fie preaslavit Fiul Omului”- am putea presupune ca “locuitorii din Pont” evocati in “Fapte” sunt unii si aceiasi cu cei care solicitasera sprijin lui Filip si Andrei pentru acea “audienta” la Iisus, pomenita de Ioan.

Martori ai Cincizecimii

Dorind foarte mult sa-I vorbeasca lui Iisus, acestia L-au urmat indeaproape in acea sapatamana teribila in care Fiul Omului a fost supus patimilor. Martori directi sau din umbra ai tuturor evenimentlor miraculoase care s-au petrecut de la |nvierea Mantuitorului pana la |naltarea Lui la Ceruri, si apoi inca zece zile pana la Cinzecime, pare extrem de credibil faptul ca acesti negustori elini, sau pelerini din Pont, veniti la Ierusalim cu treburi sau special pentru a-L intalni pe Iisus, despre care auzisera in tinuturile lor, sa fi indraznit insistent sa-i abordeze pe apostoli. {i la care dintre acestia puteau apela mai lesne ? Evident, la cei pe care ii intalnisera, mai intai, cu prilejul acelei audiente relatate in “Evanghelia dupa Ioan”.

|n atmosfera tulburatoare a clipelor Cinzecimii, Petru rosteste o prima cuvantare misionara, cerandu-le celor prezenti sa se pocaiasca si sa se boteze fiecare in numeleui lui Iisus Hristos, “spre iertarea pacatelor voastre, si veti primi darul Duhului Sfant.”

Dintr-o versiune occidentala a acelorasi “Fapte”, considerata si ea autentica, aflam ca nu numai Petru a vorbit in ziua Cinzecimii, ci si ceilalti apostoli ai Domnului au rostit cuvantari misionare, in diverse puncte ale Cetatii Sfinte. Ipoteza absolut plauzibila, de altfel. Pornind de aici, ne exprimam parerea ca elinii din Pont au ascultat predica apostolului Andrei, numarandu-se si ei, probabil, printre cele trei mii de suflete care au primit Taina Sfantului Botez in acea zi, cerandu-i apostolului sa vina si in tinuturile lor, spre a predica Evanghelia Mantuitorului, cu care, probabil, nu reusisera sa stea fata catre fata.

Oamenii sositi din Pont asculta predica Sfantului Andrei

Ne bazam aceasta idee si pe convingerea pr. Prof. Dr. Mircea Pacurariu, care, in “Istoria Bisericii Ortodoxe Romane”, din 1992, spune: “geograful grec Strabo (c.58 i. Hr.-c.21 d. Hr.), in lucrarea sa “Geografia”, intelegea prin Scitia tot Dobrogea. Nu trebuie trecut cu vederea faptul ca in acest timp tarmul Marii Negre ( Pontul Euxin) era impanzit de o serie de vechi colonii grecesti, ceea ce ne face sa credem ca acestea au solicitat lucrarea misionara a unuia dintre primii propovaduitori ai noii invataturi crestine”.

Nu cunoastem scopul exact pentru care elinii din Pont au sosit la Ierusalim, dar ceea ce vazusera in cele cateva saptamani de cand se aflau in Cetate i-a convins ca Acela rastignit pe cruce si inviat este Dumnezeul cel adevarat. {i tot atunci, probabil, au facut legatura cu Zalmoxis, zeul suprem din nordul Istrului, despre care Mnaseas din Patrae spunea ca este unul si acelasi cu Saturn, iar Strabon, referindu-se la Saturn, arata ca acest zeu apare in antichitatea greco-romana si ca “deus Dake”.

Dupa ce au ascultat predica lui Andrei, s-au intalnit cu el, poate peste cateva zile, au discutat si i-au cerut sa vina in Scythia, in Pont, sa predice invatatura Dumnezeului descoperit de ei la Ierusalim.

Scenariul prezentat ar explica de ce Pavel, Apostolul neamurilor, aflat inaintea lui Andrei in zona, a fost oprit sa mearga in…Bitinia, Pont si in Capadocia. De ce ? Pentru ca aici fusese chemat Andrei, care tocmai urma sa soseasca.

Fara doar si poate ca toate acestea au inlesnit misiunea apostolui Andrei si au favorizat decisiv succesul ei.

Desi consemnarea prezentei elinilor din Pont la Ierusalim in scrierile Noului Testament pare a nu lasa loc la alte interpretari cu privire la originea lor etnica (unii cercetatori sunt de parere ca termenul de “elini” era atribuit si evreilor din diaspora), nu este exclus ca in straiele elinilor sa se fi aflat, de fapt, (si) sacerdoti daci, care doreau sa-L afle pe noul Zalmoxis. E numai o parere !

Dumitru Manolache