numarul 6, august 2003

Ion Iliescu antisemitul!

Dumnezeul politicienilor i-a servit lui Ion Iliescu o ironie pe masura vremurilor de glorie pe care le traim: presedintele este acuzat de antisemitism fiindca ar fi luat in desert Holocaustul. El a oferit un interviu lui Grig Davidovitz de la ziarul Haaretz de la Ierusalim: a spus ca si alte popoare au avut de suferit in perioada interbelica si dupa. De pilda, romanii. De exemplu, “tatal meu a fost militant comunist si a fost trimis in lagar. A murit la 44 de ani”. Gata, a fost declarat antisemit: a minimalizat shoah-ul! Toata presa evreiasca si nu numai i-a sarit in cap, mai ales ca politicienii stau pe burta in aceasta perioada, iar ziaristii nu au de cine se lua.

Tocmai lui Ion Iliescu i s-a intamplat sa devina ciuca avertismentelor. Trebuie izolat ca Haider! El, care de la ’44 incoace, cu toti brucanii si sionii... Sa afirmi ca Ion Iliescu este antisemit e ca si cum ai spune ca regele Juan Carlos a devenit republican. Mai ales ca presedintele nostru vrea sa se impace cu toata lumea: cu opozitia, cu regele Mihai, cu Miron Cozma, cu pupezele zbarlite de fum... El stia foarte bine in ce furnicar se baga, dar a facut-o deliberat: “Holocaustul a fost un fenomen general in Europa si astfel de evenimente au avut loc si pe teritoriul Romaniei; masacrele de la Bucuresti si Iasi din 1941 si trimiterea de evrei in lagare de concentrare din Transnistria au avut loc in Romania, iar liderii din acea vreme sunt responsabili pentru acele evenimente. Totusi, este imposibil sa fie acuzat poporul roman si societatea romaneasca de acest lucru”.

Unde este eroarea aici? Presedintele a indraznit sa afirme ca au murit “si altii”. Cum sa spui asa ceva, cand Holocaustul a devenit o religie a damnarii celorlalti? Nu am auzit sa se scandalizeze cineva la nivel mondial pentru milioanele de morti de pe constiinta comunistilor care nu erau numai indigeni. Ce-ar fi sa fixam o zi si pentru comemorarea mortilor din gulaguri? Termenul “holocaust” inseamna “ardere de tot” si nu se aplica pentru aceste victime. La Hiroshima a fost “ardere de tot”? Da, dar nu... Daca acceptam sensul restrictiv, atunci cuvantul trebuie aplicat numai pentru evreii care au sfarsit tragic in urma “solutiei finale” (exterminarea prin gazare in lagarele naziste). Romania nu a trimis evrei la gazare, fiindca Ion Antonescu nu a acceptat “solutia finala”, asa cum a procedat Ungaria. In schimb, multi evrei din Romania lui Antonescu au murit ca urmare a deportarilor spre Transnistria. Nu s-a ajuns la consens privind numarul mortilor, dar daca a fost ucis un singur copil in acele imprejurari, este cel putin trivial sa negam. Dupa ce s-a rastit la Ion Iliescu, Yosef Lapid, ministrul Justitiei din Israel, repune in circulatie aceleasi cifre cosmice: “Este adevarat ca au ramas 350.000 de evrei in Romania, dar 420.000 au fost ucisi acolo si in teritoriile cucerite de armata romana”. E greu de priceput.

Sigur, putem invoca starea de razboi, atitudinea pro-sovietica a multor evrei din nord-estul Romaniei si umilirea armatei romane la retragerea din 1940, dupa ultimatumul lui Stalin. Iata ce spune Yad Vashem despre Ion Antonescu: “Referitor la politica lui fata de evrei, Antonescu a facut deosebirea intre evreii care traiau in Romania de dinaintea primului razboi mondial si in sudul Transilvaniei, pe care-i considera adevarati romani, si cei care traiau in Basarabia si in sudul Bucovinei. El a ordonat ca evreii din zona rurala din Basarabia si Bucovina sa fie exterminati, iar cei din orase sa fie bagati in ghetouri si in lagare de concentrare. In vara lui 1941, el a exilat 150.000 de evrei basarabeni si bucovineni in Transnistria, unde multi au murit sau au fost ucisi. In restul Romaniei, evreii au fost concentrati in orase, iar proprietatile lor au fost confiscate. Totusi, Antonescu a refuzat sa-i predea nazistilor.” Prin urmare, numarul mortilor trebuie inca studiat. Era razboi. Cum puteau reactiona militarii romani la revenirea lor din 1941 in tinuturile bantuite de rusi, unde unii evrei ieseau cu drapele sovietice inaintea hoardelor lui Stalin? Situatia a fost extrem de complexa si trebuie judecata numai in context istoric. Romania se afla in prapastie si militarul Antonescu nu putea tolera nici o extrema: nici pe comunistii pro-sovietici ai Anei Pauker, nici pe legionarii lui Horia Sima. Pe toti a vrut sa-i anihileze crezand ca astfel va salva tara. A reusit doar cu legionarii, dar ei nu par asa suparati pe istorie.  

De altfel, adevaratul motiv al iritarii este in alta parte: despagubirile pentru morti si retrocedarile pentru urmasi. “Oamenii se confrunta cu lipsuri si, in acelasi timp, inainteaza asemenea revendicari deoarece in istoria romaneasca, in timpul celui de-al doilea razboi mondial si dupa aceea, proprietatile au fost nationalizate. Inseamna oare aceasta ca cetateanul roman amarat de azi trebuie sa plateasca pentru ce s-a intamplat atunci? Merita sa fie jupuiti cei care traiesc astazi in conditii grele? Si doar ca sa fie compensati altii? Nu consider ca este un lucru potrivit” , a spus Ion Iliescu. Campanie electorala? Greu de sustinut ca presedintele ar avea motive personale s-o faca acum. Deducem insa ca se exercita presiuni asupra statului roman pentru despagubiri: este o perioada propice si toti vor sa profite fiindca vrem sa intram in NATO si in Uniunea Europeana. Acum e momentul. Pana si Vladimir Voronin vrea tratat cu Romania tot acum!

Trebuie sesizat insa si un aspect mult mai grav: Ion Iliescu vede verde cand aude cuvantul “proprietate”. Tara este intr-adevar saracita. De cine oare? Dar proprietatile trebuie restituite sau despagubite, dupa caz, indiferent de etnie. Altfel, platim toti la Curtea Europeana a Drepturilor Omului pentru “erorile” justitiei romane din procesele de restituire. Atunci de ce sa ne lasam “jupuiti” de judecatori? Evreii trebuie sa-si primeasca drepturile, dar si taranii romani, care au ramas fara boi, fara plug, fara pamant timp de 50 de ani. Cine plateste? Intrebarea ne incovoaie si nu mai tine de antisemitism, un cuvant fara acoperire in Romania lui Ion Iliescu. Si astazi, problema este de natura economica, iar nu rasiala.

Viorel Patrichi