numarul 2, aprilie 2003

Redimensionarea rolului statului în economie

Esenta tranzitiei o constituie redimensionarea rolului statului în economie. Restrângând oarecum sfera, putem spune, fara sa gresim, ca  esenta tranzitiei o constituie restructurarea relatiilor de proprietate. Aceasta deoarece în limitele proprietatii socialiste redimensionarea rolului statului în economie este de neconceput. Fortele productive apartineau practic în totalitate statului. Orice redimensionare în acest context este lipsita de sens.

Tranzitia ofera, însa, aceasta posibilitate. În viziunea noastra, cele doua obiective ale redimensionarii rolului statului sunt reducerea ponderii sale ca agent economic si diversificarea functiilor acestuia, ca stat de drept, garant al bunei functionari a pietelor si a liberei competitii.

Se observa, asadar, ca redimensionarea rolului statului nu trebuie identificata, în mod simplist, cu restrângerea rolului sau economic. Putem vorbi de reducerea rolului statului atunci când ne referim la implicarea sa directa ca proprietar si administrator al unor active. Trebuie sa facem, însa, distinctie între rolul statului de proprietar si administrator si rolul de reglator, legislator si principal strateg al constructiei institutionale, ceea ce face parte din domeniul functiilor statului.

Sa fim clari: noi nu avem în vedere ignorarea functiilor statului. Suntem constienti ca statul va continua sa aiba o functie economica, în calitate de actor al pietei. Din ratiuni diferite dar, de cele mai multe ori, de ordin strategic, peste tot în lume exista anumite companii nationale - fie ca e vorba de retele de electricitate, de uzine de avioane ori de automobile si altele asemenea - pe care statul le pastreaza în proprietatea sa. Ca sa nu mai vorbim de faptul ca cel putin 20% ( în unele tari chiar cu mult mai mult) din produsul intern brut se reîntoarce, prin forme de redistribuire, la buget, de care statul dispune pentru îndeplinirea functiilor sale.

Important e faptul ca firmele de stat trebuie sa actioneze într-un mediu economic de piata. Ele sunt cele care se supun regulilor pietei si nu piata este cea care se supune capriciilor statului. Redefinirea functiilor statului presupune, în mod esential, trecerea de la economia de comanda la economia libera. Indiferent de implicarea sa în piata, statul trebuie sa ramâna garantul drepturilor si libertatilor fundamentale. Nicaieri ca în mediul economic exercitiul libertatii individuale nu se întrepatrunde mai adânc cu respectul pentru libertatea celorlalti. Primul care trebuie sa respecte aceasta regula trebuie sa fie însusi statul. Actiunea sa pe piata trebuie sa se faca fara a îngradi libertatea celorlalti actori ai pietei. 

Toate acestea presupun si o redefinire a rolului statului. Restrângerea rolului statului ca agent economic nu înseamna o restrângere mecanicista a functiilor sale. Caci în perioada de tranzitie apar functii noi, pe care statul comunist nu le-a detinut, iar exemplul pietelor financiare este elocvent în acest sens. si, evident, nu ne referim numai la functiunile economice. Spre deosebire de statul comunist, noi avem în vedere o constructie economica si sociala gestionata de statul de drept. Functia statului de garant al democratiei, al egalitatii de sanse, exercitate prin institutiile abilitate, sunt noi si ele arata cu câta precautie trebuie abordata chestiunea restrângerii rolului statului.

Privim ameliorarea functiilor statului în doua feluri: statul trebuie sa fie un stat de drept si statul trebuie sa fie un stat minimal. Aceasta se refera, pe de o parte, la aria atributiilor sale dar si la modul în care aceste atributii sunt îndeplinite.

Într-o societate democratica si asezata pe baze capitaliste, statul trebuie sa aiba trei functiuni principale:

a)stabilirea cadrului legislativ si supravegherea respectarii acestuia;

b)realocarea prin bugete a impozitelor;

c) securitatea tarii, realizata prin armata si diplomatie.

Pornind de la structura statului totalitar si având ca obiectiv statul de drept, cu atributiile pe care le-am precizat, exista câteva directii strategice, în plan economic, în care trebuie actionat. Aceste directii sunt urmatoarele:

1.   restrângerea functiei de planificare centralizata.

2.   reducerea sectorului economic de stat, prin intermediul privatizarii.

3.   restrângerea aparatului birocratic si simplificarea reglementarilor.

4.   transferarea unor atributii de reglementare catre asociatiile profesionale.

5.   transferarea functiei de colectare si realocare financiara catre pietele financiare prin privatizarea sistemului bancar si de asigurari si dezvoltarea pietei de capital.

6.   crearea sistemelor private de asigurari sociale.

7.   diminuarea functiei distributive a statului si sporirea celei stimulative.

8.   depolitizarea structurilor economice.

Deosebit de important în acest proces este ritmul transformarilor. Fiind vorba de o constructie institutionala, discutia privind alternativa dintre terapie soc si terapie ferma nu are relevanta. O constructie institutionala nu se poate realiza decât într-un termen îndelungat, deci nu poate fi decât gradualista. Aceasta nu exclude însa existenta unui anumit ritm sustinut al schimbarii. Numim  acest tip de reforma care îmbina necesitatea existentei unei succesiuni de masuri cu anumite restrictii de timp terapie ferma si ea este, în opinia noastra, forma potrivita pentru tranzitia româneasca. Ritmul transformarilor trebuie în asa fel stabilit încât el sa fie mai alert decât capacitatea sistemului de a-si apara structurile anacronice.

Varujan Vosganian