numarul 2, aprilie 2003

Liniile de forta spirituala  ale Universitatii romanesti

Ce ar avea de invatat Universitatea romaneasca  de la Nae Ionescu, dupa 63 de ani de la asasinarea (prin „otravire socratica”) a marelui profesor de Logica si de Metafizica?

In ziua de 15 martie 1940, Universitatea romaneasca isi pierdea profesorul de geniu care a smuls conceptul de «metafizica” din dictionarele filosofilor catolici si protestanti si la infuzat, spre rodire, unei intelectualitati ortodoxe care nu mai stia sa priveasca dincolo. Adica spre Cer, spre Divinitate.

Pe 15 martie a.c. s-au implinit 63 de ani de cind invatamintul superior romanesc si Ortodoxia au fost saracite de prezenta profesorului Nae Ionescu. Moartea sa a survenit la putina vreme dupa ce regele Carol al II-lea (cel Ticalos) i-a desfiintat, prin decret, catedra si i-a interzis cursul de Metafizica de la Universitatea Bucuresti.

Nae Ionescu, un ginditor crestin exceptional, indraznise, intr-o Universitate a-metafizica si a-religioasa, sa vorbeasca despre Mintuitorul Hristos, despre Maica Domnului, despre Sf. Ioan Scararul…

Desfiintarea catedrei lui nae Ionescu era a doua lovitura pe care Universitatea si Ortodoxia o primeau in acei ani blestemati (1938 – 1940), dupa ce, tot prin “decret regal”, fusesera desfiintate catedra si cursul de Mistica ale profesorului Nichifor Crainic de la Faculatatea de Teologie Ortodoxa din Bucresti.

Setea de ideal

Liniile de forta spirituala ale Universitatii si ale Culturii romane interbelice acestea au fost: cea reprezentata de profesorul Nae Ionescu, care i-a invatat pe studenti sa priveasca dincolo, si cea a profesorului Nichifor Crainic, care i-a aratat tineretului cum sa urce spre Cer. Duhul hristic al acelei epoci era “directionat” de Metafizica lui Nae Ionescu si inmiresmat de Mistica lui Crainic. {i izvora din tragismul religios al neamului romanesc, un tragism filosofic insuflat Universitatii de profesorul Vasile Parvan.

Ce ar avea de invatat Universitatea romaneasca de astazi de la Nae Ionescu? Sa ne amintim doar aceste cuvinte ale Profesorului, rostite catre studentii sai : ”Sinceritatea si Curajul sunt primele surse ale Adevarului. Dupa ele vin Inteligenta si Cultura”.

Romania de astazi, desi secatuita economic si jefuita financiar, are multi tineri inteligenti si culti. Numarul celor care au beneficiat de burse de studii in strainatate dupa 1989 este mare. Numarul celor ajunsi doctori sau doctoranzi in universitatile romanesti post-comuniste este tot mare. Totusi, spiritul lui Nae Ionescu este refuzat. {i e pacat. Pentru ca, fara a supara pe nimeni, trebuie s-o spunem:  catedrele de Marketing si Management (clonate in toate centrele universitatere ca panaceu al salvarii Romaniei) nu vor compensa absenta cursurilor de Metafizica si Mistica. Setea de ideal, cautarea Absolutului, scara catre Divinitate nu pot fi abandonate de Universitate – astazi, o institutie vitala pentru supravietuirea natiunii romane intr-o lume „civilizata”, dominata de „valori” neo-protestante, cind nu pagine.

Duhul lui Nae Ionescu

Duhul lui Nae Ionescu asteapta o generatie (a eroismului cultural si national) care sa scoata Universitatea romaneasca de pe „liniile moarte” ale spiritului mercantil. Deocamdata, „paznicii” Universitatii si ai Ortodoxiei romanesti continua sa prigoneasca duhul lui Nae Ionescu.

In 1938, fiind detinut, din ordinul lui Carol al II-lea, in lagarul de la Miercurea Ciuc, impreuna cu unii din studentii si discipolii sai, Nae Ionescu si-a „redeschis” cursul de metafizica. I-a intrebat pe acei tineri insetati de ideal, prigoniti pentru dreptate, pe acei tineri care constituiau adevarata elita spirituala si morala a vremii, ce este metafizica. Nici un raspuns nu l-a multumit pe Profesor, desi acei tineri aveau suflete de crin, erau traitori autentici ai ortodoxiei si aveau sa moara, nu peste mult timp, ca martiri ai neamului. Ei nu au reusit sa defineasca Metafizica asa cum s-ar fi asteptat Profesorul.

Noi, tinerii a-metafizici ai Romaniei anului 2003, cu atit mai putin am sti sa raspundem.

Valorificarea suferintei

Pentru profesorul Nae Ionescu, dincolo insemna altceva decit ceea ce reprezenta in metafizica lui Aristotel sau a lui Kant. In metafizica sa crestina, dincolo insemna suferinta ce trebuia valorificata pentru mintuire. Pentru mintuirea persoanei si pentru mintuirea neamului caruia ii apartii. Mai pot profesorii de astazi sa-i invete pe studenti aceasta metafizica? Mai au capacitatea tinerii de azi de a intelege metafizica asa cum o vedea Nae Ionescu? La aceste intrebari ar putea raspunde Unviersitatea romaneasca.

O universitate intr-o tara crestina are rosturi si teluri mai inalte decit miza negustoreasca a ”marketingului” si „managementului”. Rostul unei universitati pastrunsa de duhul metafizic crestin al lui Nae Ionescu este acela de a raspunde imperativelor spirituale ale neamului, de a inlatura suferintele neroditoare ale natiunii, de a salva fibra morala a unui stat care isi cauta linia destinului pentru care s-au jertfit inaintasii.

Romania rataceste in lumea satanizata de astazi si va continua sa derapeze de pe linia destinului sau istoric fiindca Universitatea este dominata de pragmatismul neo-protestatnt, de mercantilism, de profesori marxisti, atei sau „liber-cugetatori”. Metafizica lui Nae Ionescu a fost inlocuita samavolnic cu materialismul  marxist-leninist si cu pragmatismul neoprotestant. Sa nu ne miram, deci, ca astazi totul se cumpara, totul se vinde, ca aproape nimeni nu mai vede dincolo.

Silviu Alupei