Istoria ca obiect de in vrajbire

Aflat în degringolada politica, economica, religioasa si de identitate, statul moldovean dintre Prut si Nistru încearca cu disperare sa creeze o solidaritate nationala artificiala printr-o veche strategie de manipulare. Guvernantii comunisti intensifica ideea deconspirarii inamicului numit România, în speranta coagularii populare, si a unui iluzoriu sprijin acordat statului. Inventarea unui inamic extern care sa abata atentia de la problemele interne, se dovedeste a fi însa mai mult decît jignitoare pentru România.

Într-o serie de articole publicate în oficiosul guvernului comunist, Moldova Suverana, un anume Sergiu Nazaria face afirmatii terifiante, demne de cele mai sumbre vremuri staliniste si brejneviste. Tratînd subiectul învatamîntului istoric din Republica Moldova, el creioneaza conceptiile oficialilor comunisti - idei monstruoase pentru vremuri tulburi, adresate unei populatii înfometate, adusa în stadiu de obedienta politica si batjocorita cultural.

|n urma demonstratiilor din ianuarie-aprilie 2002, a fost declansata si o dezbatere nationala pe acest subiect, guvernul propunînd înlocuirea "Istoriei românilor" cu "Istoria Moldovei". Rezistenta populara a determinat chiar si o interventie a Consiliului Europei în directia respectiva. Concomitent cu doua seminarii comune ale profesorilor de istorie basarabeni cu expertii C.E. (septembrie 2002 si februarie 2003) s-a format si o comisie care ar trebui sa elaboreze conceptia predarii/învatarii Istoriei în scoala. Desi din aceasta comisie fac parte personalitati respectabile - D.Dragnev, A.Esanu, V.Dergaciov, I.Niculita - trebuie sa ne imaginam ca "sabia" guvernului sta necrutatoare deasupra lor.

Într-o asemenea situatie, ziarul oficial al autoritatilor comuniste da cîteva pretioase indicatii istoricilor basarabeni. Apreciind ca moldovenii "nu se considera români si de aceea acest obiect (Istoria Românilor) este interpretat de ei ca impunere a istoriei unui popor vecin", Sergiu Nazaria îsi începe argumentatia cu o concluzie formulata apriori: "Obiectul Istoria Românilor nu contribuie la consolidarea societatii moldovenesti ci la tensionarea situatiei politice si a relatiilor interenice".

Folosindu-se în mod perfid de sugestia Consiliului Europei ca acest manual sa se intituleze simplu "Istorie", S.Nazaria creeaza o analiza elucubranta din care vom reda unele pasaje. Asfel, el apreciaza ca "evenimentele din 2002 au demonstrat ca datorita Istoriei Românilor a crescut în republica o generatie de apatrizi gata sa lichideze statalitatea moldoveneasca". Mai mult, "predarea Istorie Românilor în scolile din Republica Moldova face imposibila reîntregirea teritoriala a Moldovei si solutionarea problemei transnistrene. Istoria Românilor irita populatia din stînga Nistrului si le da separatistilor motive propagandistice, alimentînd ideea unirii Moldovei cu România."

Utilizarea acestor aberatii a devenit un lucru comun si adeseori nu mai reactionam la repetare unor ineptii deviante. Mai nou, însa, politrucii din republica îsi permit chiar sa batjocoreasca momente sacre ale istoriei noastre nationale, aducînd injurii directe unui vecin care se abtine de la provocari iresponsabile. Evenimente precum Unirea lui Mihai Viteazul, Unirea din 1918 si razboiul contra URSS (1941-1944) sunt minimalizate, ironizate si tîrîte în mocirla unor teorii neo-leniniste. În viziunea Moldovei Suverane,unirea Basarabiei cu tara în 1918 "s-a înfaptuit prin cea mai brutala violare a vointei majoritatii populatiei tinutului nostru, el fiind anexat de armata româna". Pentru S.Nazaria, 1918 a echivalat cu "o atmosfera de ocupatie militara româneasca si teroare feroce, cînd au fost demonstrativ împuscati mii de oponenti ai politicii de unire cu Romania".

Oferindu-ne o mostra a gîndirii istorice tip Voronin, Nazaria ne permie sa vizualizam viitoarea materie pe care o vor studia tinerii basarabeni: o falsitate stiintifica dublata de idei xenofobe, anti-românesti, un mixaj între un nationalism fara identitate si o suma a teoriilor sovietice referitoare la români.

Într-o conjunctura politica destul de tensionata la granitele imperiale ale Rusiei, acest guvern bolsevic al Basarabiei nu înceteaza a lansa provocari primitive la adresa României.

Guvernul de la Bucuresti ar trebui sa abordeze o politica mai ferma fata de ostilitatea permanenta a diversionistilor KGB-isti care conduc Republica Moldova. Gazduirea unor asemenea idei de catre ziarul oficial al autoritatilor moldovene pare sa fi întrecut orice masura a unui minim respect reciproc între doua state vecine. Chiar daca "ne tinem de neamuri" - dupa gîndirea politica vulgara a conducatorilor basarabeni -, Moldova bolsevica ar trebui sa primeasca unele corectii drastice din partea unui guvern care se da atît de batos în plan intern.

Petru Roibu