numarul 2, aprilie 2003

Sfantul Apostol Andrei la Dunarea de Jos

“Primeste-ma in pace in locasurile Tale vesnice, ca prin plecarea mea, sa se faca intrarea la Tine a celor multi”, a marturisit cu bucurie Apostolul neamului nostru, Andrei, in momentul in care isi incredinta, linistit si bucuros, sufletul in mainile Domnului, pe crucea in forma de X, pe care a fost martirizat, la Patras. Iata mostenirea spirituala pe care ne-a lasat-o noua Sfantul Apostol Andrei, asa cum a fost consemnata in “Acta Andreae Apostoli-Cum laudatione”, o traditie pe care specialistii o atribuie secolului al VI-lea d.Hr. Noi, cei multi, am intrat la Domnul pe poarta deschisa de jertfa celui care, pana in ultima clipa a vietii, a ramas credincios fundamentalei sale descoperiri: ”L-am gasit pe Mesia, care Se cheama Hristos”, Calea, Adevarul si Viata vesnica.

Mesajul mantuirii la Dunarea de Jos

In perioada in care mesajul mantuirii ajunsese in mijlocul populatiei romanizate din Peninsula Balcanica, unde, in provinciile Tracia, Macedonia, Iliria si pe coasta Dalmatiei, predicasera Sfantul Apostol Pavel si invataceii sai, Evanghelia s-a facut auzita si in Scythia Minor, Dobrogea de astazi. Afirmatia isi gaseste argumentatia intr-o referire directa, privind prezenta Apostolului Andrei in spatiul Dunarii de Jos, chiar in zona Galatiului. Informatia, care provine din inepuizabila sursa vie, care este Traditia, capata o valoare deosebita, pentru ca ea confirma, inca o data, ca Dunarea, “Fluviul vietii”, cum il numea Sanctitatea Sa Bartolomeu I, Patriarhul Ecumenic al Constantinopolului, a reprezentat cel mai important focar de raspandire a cuvantului lui Hristos, in aceasta parte de lume. Ca principala artera de comunicare intre zecile de cetati insirate pe ambele maluri ale fluviului, a asigurat propagarea mesajului crestin propovaduit de Sfantul Apostol Andrei si de ucenicii sai.

Apostolul, in asezarea de la Barbosi

La sfarsitul veacului al VIII-lea, colonelul rus Meier, strabatand Moldova, a consemnat in impresiile sale de calatorie, aparute la Petersburg in 1794, cu titlul “Descrierea tinutului Oceacov”, o informatie care circula in fostul judet Covurlui, actualul judet Galati. Iata cum suna aceasta: “Din Valahia, drumul lui Traian intra in Moldova, langa satul Serbesti, unde - dupa zisa moldovenilor - Sfantul Apostol Andrei intemeiase cea dintai biserica crestina”.

Pornind de la aceasta uluitoare informatie, parintele consilier  Eugen Dragoi, de la Episcopia Dunarii de Jos, a efectuat o importanta cercetare in zona si a ajuns  la concluzia ca biserica ridicata de Sfantul Andrei aici, si pomenita in traditia consemnata de Meier, s-a aflat in asezarea daco-romana de la Tirighina-Barbosi, in imediata apropiere a municipiului Galati, si in vecinatatea localitatii Serbesti. Aceasta asezare, cunoscuta ca punct strategic si de paza militara romana pe drumul de nord de Galati, spre Prut si Siret, este foarte veche. Aici, in perimetrul cetatii dacice, peste care romanii au construit Castellum-ul si castrul de la Barbosi, au fost descoperite doua emisiuni monetare din timpul imparatilor Nero (54-68) si Domitian (81-96). Or, se stie ca martirajul Sfantului Andrei, la Patras, a fost stabilit de multi istorici in vremea lui Nero, sau in prima parte a domniei lui Domitian.

Apostolatul care a nascut o noua lume si o noua civilizatie

Incercand sa evaluam intr-un context mai larg aceasta informatie, apreciem ca cetatea “barbosilor” de la Tirighina a fost, alaturi de “Pestera Sfantului Andrei”, din vecinatatea comunei Ioan Corvin, judetul Constanta, si, poate, de Piscul Crasani (celebra Cetate a Soarelui Hellis), din inima Baraganului, un alt punct strategic al misiunii Sfantului Andrei. Un alt “cartier general”, de unde mesajul mantuirii a fost propagat radial, prin ucenicii sai, in cetatile de pe malul drept al fluviului, din actuala Dobroge,  in nordul fluviului, spre Moldova si spre Nistru, unde ceva mai tarziu, in malurile sale, a fost ridicat un vast complex manastiresc rupestru, sau spre asezarile din cotul Carpatilor, unde, peste cateva secole, avea sa infloreasca o autentica si puternica viata crestina, dovedita de numeroasele bisericii si chilii rupestre, existente si acum in zona.

Marturiile arheologice crestine, din secolele II-IV (printre care si o cruciulita de sidef din secolul al II-lea) gasite aici, ca si mormantul primului crestin de la noi cunoscut cu numele, Inocens, descoperit la Barbosi, nenumaratele traditii andreene practicate si astazi in acesta zona, pledeaza pentru o viata crestina timpurie la Tirighina.

Conform parintelui Eugen Dragoi, anexarea ulterioara a sudului Moldovei, limitata de Valul lui Traian, la Imperiul Roman, face posibil faptul ca Barbosi sa fi reprezentat limita nordica a ariei de evanghelizare a Sfantului Andrei, dupa care a inceput periplul intoarcerii spre Patras.

Astfel s-a nascut, “prin apostolatul celui sfintit pentru a propovadui din vistieria lui Hristos o noua lume si o noua civilizatie, care, in ciuda anilor ce trec, spiritual, ramane mereu actuala, iar in starea de invechire lumeasca, are mereu sansa reinnoirii duhovnicesti”, cum, spunea Prea Sfintitul Casian, Episcopul Dunari de Jos, crestinismul romanesc, atat de vechi, de viu  si de original.

Dumitru Manolache